Ce (mă) mai enervează

Daniel Săuca

Ignoranța. Care nu e neapărat totuna cu prostia. De pildă, când fb (și nu doar) ajunge principala sursă de „informare” pentru tot mai mulți, nu ai cum să te aștepți la mai nimic bun. O problemă e și atunci când ignorantul, printre altele, devine agresiv, violent, nesimțit, impertinent. Formula fatală pare atunci când ignorantul e și prost. Cu oarecare melancolie rememorez întâlniri diverse cu indivizi care erau ignoranți dar nu erau proști, la fel cu cetățeni care „le știau”, dar ar căror episoade de prostie (și/sau naivitate) erau jenante. Mă mai enervează agresivitatea, intoleranța veleitarilor. Și disprețul nu puținor români a căror bagaj intelectual e consistent pentru cei mai „săraci cu duhul”.
Ticăloșia. Să vrei să faci rău cu orice preț. Să-ți facă plăcere să faci rău. Am cunoscut asemenea personaje. Au fost ticăloși și au rămas ticăloși. Chiar dacă sunt deștepți. „Bestiarul” moral e oricum fascinant. Și pentru că nu mai există granițe între bine și rău, și pentru că reperele morale sunt pulverizate. Și pentru că habotnicia nu își mai găsește echilibrul în societate. Moderația e o vorbă de ocară.
Duzinele de vedete, vedetuțe, „influenceri” (sau cum s-or numi) care devin „modele” în social media (și nu doar). Rămân trăsnit în continuare de vorbăria incredibilă, de datul cu părerea, de aflatul în treabă, de aplombul cu care bat câmpii. Și că au „clienți” cu nemiluita. Să fie vorba de prostie? De ignoranță? Hai, poate e doar o modă, cum altfel, trecătoare…
Voi ați verificat vreodată dacă un expert sau altul care și-a dat cu părerea ferm de pildă pe tema războiului din Ucraina, să zicem în urmă cu un an, a avut dreptate?